In istoria medicinii umane anatomia este printre primele discipline care s-a orietat spre definirea si constituirea unei terminologii unitare. Aceasta prioritate se explica prin importanta termenilor anatomici ca elemente de baza cu care opereaza toate disciplinele medicale. Termenii anatomici s-au dezvoltat pe fondul limbilor clasice (limba greaca si latina), limbi in care s-au scris primele opere anatomice.
Astfel, in urma unor cercetari anatomice facute pe animale (disectia pe cadavre umane a fost interzisa) savantul grec Galen a adus o contributie semnificativa la stabilirea terminologiei, care pe atunci avea inca multe greseli si sinonime improprii. In timp, limba latina a preluat rolul dominant in evolutia limbajului anatomic, iar termenilor noi li s-au dat denumiri dupa obiecte reale.
In evul mediu a urmat o perioada de stagnare a stiintelor, insa gratie scolii arabe (Avicena si Ibn Sina) vocabularul anatomiei a cunoscut o usoara imbogatire.
Renasterea a adus o noua inflorire a stiintei anatomice, disectia pe om fiind deseori practicata, astfel incat in secolul al XVI-lea, prin Andreas Vesalius, s-a intemeiat anatomia moderna. O mai buna cunoastere a corpului uman a dus la eliminarea conceptiilor gresite a primilor savanti ai disciplinei, ducand la uniformizarea si latinizarea terminologiei.
Terminologia lui Vesalius a fost folosita pana in secolul al XIX-lea, cand au inceput sa se formeze societati anatomice („Anatomische Gesellschaft“, „L´association des Anatomistes“) care s-au impus pentru modernizarea terminologiei.
Hyrtl, profesor de anatomie din Viena, a initiat o reforma a limbajului anatomic, unii termeni fiind introdusi ca nume proprii, altii eliminati sau tradusi in limba latina.
Cea mai mare schimbare a avut loc in prima jumatate a secolului al XIX-lea, cand au inceput sa apara texte anatomice bilingve (latina+o alta limba), treptat limba latina fiind inlocuita cu limbile nationale. A urmat un nou proces de uniformizare si stabilire a nomenclaturii anatomice universale: In acest scop societatea germana de anatomie a intocmit o lista bogata de termeni anatomici care a fost aprobata la congresul de la Basel in 1895 („Baseler Nomina Anatomica“).
Au urmat o serie de reforme si congrese, formandu-se in cele din urma Comitetul International pentru Nomina Anatomica (I.A.N.C.), care a creat nomenclatura cu care opereaza medicina actuala („Nomina Anatomica Parisiensia“, N.A.P.). Nomenclatura anatomica internationala este folosita aproape in toate tarile lumii. In Romania fiind introdusa in anul 1965 .
